Dragilor, chiar nu stiu de unde sa incep, asa ca m-am gandit sa scriu aici, poate cineva a trecut prin ceva asemanator.
De vreo 3 saptamani tot amân sa incep macar cu ceva de miscare. Nu e ca nu vreau, doar nu stiu ce anume ar avea sens pentru mine acum.
N-am mai facut nimic serios de cel putin 2 luni. Ultima data cand am mers mai mult de 20 de minute pe jos a fost prin iunie.
Lucrez in ture, uneori de noapte de la 22 la 6, alteori dimineata devreme, si somnul meu e complet dat peste cap. In ultima vreme adorm tot mai tarziu, trece de ora 2 noaptea si tot nu inchid ochii, desi stiu ca a doua zi am tura devreme.
Nu am deloc forta, nici in brate nici in picioare. Ma opresc din respiratie cand duc gunoiul la tomberon, nu exagerez, chiar asa e.
(Ma gandesc ca poate tocmai faptul ca vreau sa incep cu ceva “ca la carte” e motivul pentru care tot amân, dar nu stiu sigur)
Singura constanta din viata mea e ca merg singura la film, de vreo 4 ori luna asta, si acolo stau linistita 2 ore fara sa ma gandesc la nimic. Restul timpului e haos, intre ture si somn deplasat nu prea am un tipar.
M-am gandit la cateva variante mici, sa nu imi pun ceva prea mare de la inceput:
– 10 minute mers pe jos, doar in zilele fara tura de noapte
– 2 saptamani asa, doar sa vad daca pot tin un ritm
In primul rand nu stiu daca 10 minute au vreun sens la varsta asta, apoi nici nu stiu cum fac cu ture care se schimba tot timpul, sa ma tin de un program fix pare imposibil.
Intrebarea mea e simpla dar nu stiu raspunsul: cand nu ai program fix de somn din cauza turelor, are sens sa faci miscare dupa ora din zi, sau conteaza doar sa faci ceva, oricand, ca sa nu mai amân ca pana acum?