Azi am reluat jurnalul de recunostinta, dupa aproape 3 saptamani in care nu am mai scris nimic.
Au fost multe nunti in ultima luna, aproape in fiecare weekend, plus munca normala, plus caut de ceva vreme sa schimb jobul, trimit CV-uri seara tarziu cand mai am putere, asa ca pana ajung la partea cu jurnalul nu mai am chef de nimic, doar canapea si telefonul.
E a treia oara luna asta cand reincep ceva si il las dupa cateva zile, de obicei ma opresc chiar cand incepe sa mearga bine, ceea ce e cam ciudat cand ma gandesc.
Azi am zis ma asez putin, macar cateva randuri, nu trebuie sa fie lung ca sa conteze.
– ora 22, jurnal, 5 randuri scrise
– inainte am udat rosiile din gradina, mirosea a pamant ud dupa ploaia de azi
– am pus alarma pentru maine la aceeasi ora, sa vad daca tine si a 2 zi
De fiecare data cand fac pauza de cateva zile la orice, imi vine greu sa ma reapuc, parca uit complet ce simteam cand faceam lucrul respectiv constant, trebuie sa reinvat de la zero senzatia aia. Azi mi-a fost bine cat am scris, nu m-am gandit la job sau la ce mai am de facut maine, atat pot spune despre asta.
Gradina merge bine oricum, indiferent ce fac eu de fapt, ceea ce e oarecum linistitor intr-o perioada in care restul nu prea tine ritmul pe care mi-l doresc.