De azi incep iar cu un plan, dupa ce l-am lasat balta vreo 2 luni. Nu e nimic mare, doar o cafea cu colegele, o data pe saptamana, timp de 4 saptamani, atat. Pana acum am refuzat de fiecare data, de cel putin 3 ori luna asta, nu am tinut numaratoarea exacta. Ajung acasa pe la ora 9, cu picioarele grele de la tura, si de obicei nu mai am chef sa vorbesc cu nimeni, doar sa ma asez si sa torc cateva randuri la fular, fara sa gandesc la nimic. Azi insa am zis da la cafeaua de miercuri, si am notat in caietul meu, langa schema cu tratamentul, ca sa nu mai gasesc scuze cand vine ziua aia. Nu stiu cum o sa fie cu programul de la magazin, pentru ca unele seri lucrez pana tarziu, dar m-am gandit ca 4 saptamani nu e chiar asa de mult. Daca nu merge, las-o iar balta. Dar azi, cel putin, am bifat prima cafea, si asta e!
