Azi a fost prima data cand am incercat de-adevaratelea metoda aia cu mers-alergat, din clipul pe care l-am vazut acum vreo saptamana.
Nu credeam ca rezist la 50 de ani, dar am zis sa incerc macar o data.
In clip explica simplu: nu alergi tot drumul, alternezi. 2 minute alergat, 1 minut mers, si tot asa pana la capat.
Am facut asta 22 de minute, in parcul de langa magazin, dupa ce am inchis azi.
La inceput m-am simtit ciudat, parca se uita lumea la mine… dar dupa vreo 3 runde chiar am prins un ritm!
Nu am luat aparatul foto cu mine azi, eram prea concentrata sa nu ma opresc din mers.
M-am gandit si la transpiratie, ca stiu cum reactioneaza pielea la caldura si frecare. Am pus un tricou vechi, larg, si n-a fost nicio problema in seara asta.
Ce mi-a ramas in minte din clip e o fraza simpla – nu conteaza viteza, conteaza sa nu te opresti de tot.
Maine sau poimaine mai incerc, depinde cum ma trezesc, ca in ultima vreme adorm tot mai tarziu si dimineata vine grea.