Aseara pe la ora 2 copilul iar nu dormea. Il mancau bratele, iar eu stateam cu telefonul in mana doar ca sa nu innebunesc de oboseala.
Asa am dat peste un clip scurt cu un chitarist care explica cum exersezi cand nu ai timp deloc. Nimic complicat, dar mi-a ramas in minte.
Zicea asa – nu incepi cu o ora libera, aia nu exista niciodata la noi in casa. Incepi cu 10 minute fixe, in fiecare zi, cat de obosit ai fi. El facea asta dimineata. Eu am ales noaptea, cand copilul in sfarsit adormea.
A mai spus un lucru la care nu ma gandisem – sa nu exersezi orice iti pica sub mana, ci un singur lucru pana il prinzi, apoi treci la altul. Eu tot saream de la un acord la altul si nu retineam nimic, de-aia imi si suna a pierdere de vreme pana acum.
De fapt voiam sa citesc mai mult anul asta, dar intre magazin si nopti albe n-am ajuns la nicio carte… chitara a fost mai la indemana, cred, ca nu trebuie sa tii ochii deschisi tot timpul.
De 3 nopti fac asa. Nu e mare lucru, dar e primul sfert de ora din ziua mea care nu e nici al magazinului, nici al copilului.