Azi dupa tura de noapte n-am mai plecat direct acasa cum fac de obicei, am ramas la masa cu doua colegele, desi eram rupta de oboseala si abia mai puteam sa tin ochii deschisi.
Au adus fiecare cate ceva de acasa, s-a umplut masa cu naan, cu chapati, cu roti, langa inca doua feluri de mancare, si nimeni n-a planificat nimic dinainte, pur si simplu asa s-a intamplat, cineva a zis ‘hai, macar azi mancam impreuna’ si asa am ramas.
Mi-am dat seama de doua lucruri acolo la masa, prima data ca mi-e mult mai usor sa mananc cand nu sunt singura, mananc mai incet, ma mai si opresc din mestecat ca sa vorbesc, a doua oara ca de multa vreme nu mai statusem asa, fara telefon in fata, doar noi si farfuriile alea.
De cand am inceput sa incerc sa fac ceva pentru mine, de vreo 3 saptamani, tot amanam si partea asta cu mesele, credeam ca oboseala si munca in ture imi dau voie sa sar peste ele sau sa mananc in picioare, dar azi am stat aproape 45 de minute la masa aia si n-am simtit nevoia sa plec mai repede.
De obicei dupa tura ma duc singura la cinema, asa ma linistesc eu, iar somnul de mult nu mai vine la ora la care ar trebui, ma culc tot mai tarziu, uneori dupa ora 2, dar azi am ales altceva si mi-a prins bine, vai, mai mult decat ma asteptam, dragilor.
Nu stiu daca se va mai repeta curand, cu programul nostru nu prea ai cum sa planifici, ma, dar macar stiu ca se poate intampla si asa, nu doar singura.