Am prins-o pe mama aseara cu andrelele in mana, facea o bluza pe undeva pe la jumatate, ghem de lana albastra langa ea pe canapea si televizorul mergea in fundal fara sa se uite cu adevarat la el.
Stateam si eu treaza ca de obicei, am tura de noapte saptamana asta si oricum de cand am inceput sa dorm tot mai tarziu nu mai stiu nici eu cand ma culc, asa ca m-am asezat langa ea sa o privesc un pic.
Are o rabdare acolo in maini de care eu nu am deloc acum, ochelarii pe varful nasului, socoteala aia in gand cate ochiuri a facut, si eu ma uitam si nu-mi venea sa cred ca din ghemul ala chiar o sa iasa ceva purtabil intr-o zi.
Nu i-am zis nimic, doar am facut poza asa pe furis… mi s-a parut ca merita tinut minte momentul asta, nu stiu nici eu de ce anume.