Am inchis magazinul azi pe la ora 8 si in loc sa merg direct acasa am luat-o prin parc, ca sa mai respir putin dupa o zi intreaga stand singura la tejghea.
Poteca aia lunga pe unde trec eu de obicei era numai frunze portocalii, cazute peste tot, si inaintea mea mergea o fata cu parul blond, cu pasi mari, de parca stia exact incotro se duce. Eu ma opream din cinci in cinci pasi sa ma uit la culorile alea.
De cateva saptamani tot spun ca vreau sa incep sa alerg, macar putin, macar ca sa nu mai stau doar in picioare toata ziua in magazin. Tot amanam, gaseam mereu o scuza.
Azi am zis ca ajunge cu amanatul si am incercat pe bucata aia de poteca. Am alergat usor cam 8 minute, dupa aia m-am oprit din respiratie si am mers restul drumului.
Nu e mare lucru, stiu. Dar la varsta mea, si dupa cati ani am avut grija de pielea asta, ma bucur ca macar azi am iesit din casa in loc sa raman iar pana tarziu cu luminile aprinse in magazin, cand oricum de la o vreme incoace adorm tot mai greu.
Poteca aia cred ca o sa devina a mea, macar de 2 ori pe saptamana. Pana la anu pe vremea asta poate reusesc sa fac tot drumul alergand.