Nu stiu nici eu de ce scriu acum, e ora 2 noaptea si tot nu am adormit, iar maine tot tura de noapte trebuie sa fac.
Azi a fost a treia tura de noapte din saptamana asta si simt ca nu mai am nimic in corp, nici macar sa ridic o punga cu cumparaturi nu mai pot fara sa ma opresc de doua ori pe drum, ca la 20 de metri ma ustura umerii si trebuie sa las punga jos.
Acum vreo 3 saptamani mi-am zis, gata, incep si eu ceva, sa fac miscare, sa am putina putere in brate si in picioare, ca nu mai pot sa deschid nici un borcan de muraturi fara sa chem pe cineva. Am comandat o banda elastica, din aia rosie, mi-a venit acum 2 saptamani si tot in cutie sta langa usa, nici macar nu am scos-o din plastic. In fiecare seara imi zic maine, maine incep, si tot amanat ramane, si uite asa au trecut cele 2 saptamani.
Problema mea mare e ca nu stiu de unde sa incep, si asta ma paralizeaza mai rau decat oboseala. Am cautat pe net, am vazut vreo 10 filmulete diferite, unul zice asa, altul zice altfel, unul zice ca la varsta mea (54 am, sa nu credeti ca sunt tanara) trebuie sa incep usor, altul zice ca trebuie neaparat cu greutati… si eu tot n-am inceput nimic, doar am stat si m-am uitat la ecran pana m-a durut capul.
Cu tura asta de noapte parca nici nu mai am cand. Lucrez in schimburi de multi ani, dar de vreo 2 ani mi se pare ca ma afecteaza mult mai tare ca inainte. Dorm ziua cate 4-5 ore, ma trezesc ametita, nu stiu daca e zi sau noapte, si pielea… vai, pielea e alta poveste.
Cand nu dorm bine imi iese eczema pe maini si pe git, ma scarpin noaptea fara sa-mi dau seama, si dimineata ma trezesc cu urme, uneori chiar cu sange. Sotul meu mi-a zis odata:
“Iar te-ai scarpinat in somn, aveai bratul plin.”
Si eu nici nu stiam, nu simt nimic cat dorm, doar dimineata vad urmele.
De vreo saptamana mi se muta si somnul tot mai tarziu. Inainte adormeam pe la 11, saptamana trecuta am ajuns la 1, apoi la 2, iar aseara aproape 4 dimineata am inchis ochii, ca pur si simplu creierul nu vrea sa se opreasca. Stau si ma gandesc la tot ce n-am facut, la banda aia elastica din cutie, la faptul ca nici macar nu mai am rabdare sa gatesc ceva normal, mananc orice apuc, de multe ori in picioare la frigider.
Ca sa fiu sincera, cam asa arata zilele mele acum:
– nu mai am putere in brate si in picioare
– pielea arata rau, mai ales pe maini
– nu mai stiu ce sa mananc, mananc orice gasesc
– adorm tot mai tarziu, desi sunt obosita
Singurul lucru care ma mai relaxeaza acum e sa merg singura la film. Am fost saptamana trecuta, marti seara, la un film de la ora 22, sala era aproape goala, eram eu si inca vreo 3 oameni. Mi-a placut asa de tare linistea aia, doua ore in care nu trebuie sa fiu nimic pentru nimeni, nici sotie, nici angajata, nici mama, doar eu cu un suc si un scaun confortabil.
M-am prins ca merg des asa, singura, de cand cu programul asta de tura. Nu ca n-as vrea companie, dar orarul meu nu se potriveste cu al nimanui, si sincer nici nu mai am energie sa organizez sa mergem impreuna cu cineva, e mai simplu sa ma duc eu cand am chef si gata.
Sora mea imi tot zice sa merg la un doctor, sa vad de ce nu mai am putere deloc, dar eu stiu de fapt de ce e, sunt obosita, dorm prost, mananc aiurea si nu fac nicio miscare de luni de zile. Nu e mister mare aici, doar ca nu stiu cum sa ies din cercul asta.
Azi noapte, pe la ora 3, o colega de la munca mi-a zis in pauza:
“Fetelor, eu nu mai stiu cum reziste corpul meu la turele astea.”
Si am ras amar toate, ca ne-am recunoscut fiecare in ce a zis.
A treia noapte la rand cand ajung acasa dimineata numai ce vreau e sa ma bag in pat, dar nu pot pentru ca trebuie sa duc copilul mai mare undeva, sau sa spal ceva, sau pur si simplu casa arata ca dupa razboi si nu ma pot uita la ea asa. Ieri am incercat sa fac curatenie in bucatarie si dupa 20 de minute eram asa de obosita ca m-am asezat pe podea, langa masina de spalat vase, si am stat asa vreo 5 minute doar sa-mi revin. Sotul a intrat si m-a intrebat daca sunt bine, i-am zis da, doar ma odihnesc putin, dar de fapt ma gandeam ca nu e normal sa nu pot face curatenie in bucatarie fara sa ma opresc.
Nu stiu, poate ca la 54 de ani ar trebui sa am mai multa energie decat am acum, ma uit la colegele mele mai tinere de la lucru si ele parca zboara prin tura, iar eu numar orele pana la pauza. M-am cantarit acum 2 zile si am vazut un numar care nu mi-a placut deloc, dar nici macar nu am energie sa ma enervez cum trebuie pe tema asta.
Ce ma enerveaza cel mai tare e ca stiu exact ce ar trebui sa fac. Stiu ca trebuie sa incep macar cu 10 minute pe zi, stiu ca banda aia din cutie nu ma omoara, stiu toate astea, dar corpul si mintea mea parca nu vor sa asculte de mine. E ca si cum as vorbi cu altcineva, nu cu mine insami.
Nu stiu de ce scriu toate astea aici, poate doar ca sa le scot din cap, ca de vorbit cu cineva nu prea am cu cine la ora asta, toata lumea doarme, doar eu si ecranul asta.
Maine iar tura de noapte, si poimaine la fel, si tot asa pana sambata cand in sfarsit am liber 2 zile. Poate atunci scot banda aia din cutie, poate nu, cine stie.
Ma duc sa incerc sa dorm macar 2-3 ore pana trebuie sa ma trezesc pentru copii.