Nu am mai scris de ceva vreme pe aici, dar in seara asta chiar nu am cu cine sa vorbesc si atunci scriu aici.
Fetita mea s-a trezit iar la miezul noptii, plangea si se scarpina, si eu stateam langa ea si nu stiam ce sa mai fac in afara de crema, care oricum nu prinde repede. Am stat asa, pe marginea patului, pana s-a linistit un pic, dar nu a mai adormit cu adevarat, doar a atipit, iar eu am ramas treaza sa o supraveghez sa nu se scarpine in somn.
Dimineata am deschis magazinul ca de obicei. Sunt singura acolo, nu am pe nimeni cu care sa ma schimb, asa ca a trebuit sa stau la tejghea toata ziua, cu ochii cazuti, zambind clientilor de parca totul e in regula. Cineva mi-a spus ca arat obosita si eu am zis ca da, nu am dormit bine, si atat, nu am mai intrat in detalii, ca nici nu am chef sa explic de fiecare data, adica nu am energie sa vorbesc despre asta cu oricine.
Voiam sa incep iar sa exersez la vioara, mi-am propus asta de la inceputul anului, si de cateva ori am reusit sa scot instrumentul din husa, dar seara, cand as avea in sfarsit un pic de liniste, nu mai am energie nici sa tin arcusul in mana, daramite sa mai si sune ceva ca lumea. Il pun inapoi si ma uit la telefon, desi stiu ca nici asta nu ma odihneste cu adevarat.
Mi-am zis anul asta ca citesc mai mult, am o carte inceputa de multa vreme, sta pe noptiera si ma uit la ea in fiecare seara si nu o deschid. Nu mai am capul de citit, ma gandesc doar la cum trec de noapte fara sa se scarpine prea tare si fara sa se trezeasca prea des.
Suntem abia la inceput cu toata treaba asta, stiu, asa mi s-a spus, ca dureaza pana se vede o schimbare, dar cum sa zic… e greu sa ai rabdare cand esti si tu terminata de oboseala. Nu ma plang ca nu stiu ce sa fac, stiu, mai mult ca nu mai am din ce sa dau. Ma simt goala, daca are sens ce spun.
Scuze de postare lunga, aveam nevoie sa scriu undeva ce simt, atat.