Iar in noaptea asta m-am trezit cu mana lui pe obraz, se scarpina in somn fara sa stie macar ce face. L-am prins usor de incheietura, i-am pus crema din nou, si pana s-a linistit si a adormit la loc eu eram deja complet treaza, ma rog, treaza de tot.
Am stat pe marginea patului o vreme si m-am uitat la el cum doarme, cu fata inca rosie pe alocuri, si mi-am dat seama ca nu mai stiu cum arata o noapte intreaga de somn, adica imi amintesc vag, ca de ceva de demult.
In colt, langa dulap, am chitara aia pe care am scos-o din nou de prin septembrie, cu gandul sa incep iar sa cant ceva seara, sa am si eu ceva doar al meu. A stat acolo, cu praf pe corzi. N-am mai atins-o de zile bune.
Aseara am vrut sa citesc macar cateva pagini dintr-o carte, mi-am promis la inceputul anului ca citesc mai mult anul asta, si am adormit cu ea deschisa pe piept, pe canapea, cu lumina aprinsa peste noapte.
Dimineata trebuie sa deschid magazinul singura, ca de fiecare data, nu am pe nimeni sa las acolo cat sa mai trag un pui de somn. Merg, zambesc la clienti, vorbesc normal, si nimeni nu-si da seama ca de fapt abia stau in picioare.
Mama mi-a zis la telefon, cand i-am povestit, ca poate il tot ung prea des si de-aia nu se obisnuieste pielea singura. N-am mai zis nimic, ce sa mai zic.
Nu stiu, ma rog. Simt ca de fiecare data cand cred ca am prins un pic de ritm, apare o noapte ca asta si ma trage inapoi exact de unde am plecat. Afara nici nu s-a facut frig de-a binelea inca si eu deja simt iarna asta grea, dinainte sa inceapa macar.
Scuze de mesaj lung, aveam nevoie sa scriu undeva ce am pe suflet.