Iar o noapte in care nu am mai numarat cate ori m-am trezit. Cred ca a patra, poate a cincea, la un moment dat am renuntat sa mai tin socoteala. Copilul se scarpina prin somn si eu ma trezesc din reflex inainte sa apuce sa planga de-a binelea, ii tin mainile, ii pun crema, ma culc la loc si dupa 20 de minute iar de la capat.
Azi am deschis magazinul cu o ora mai tarziu. Nu ca ar fi trecut cineva sa observe, e un magazin mic, vin mai mult oamenii din cartier, dar tot m-am simtit prost ca am intarziat. Am stat toata dimineata cu cafeaua langa casa de marcat si numaram orele pana pot inchide si sa ma intind macar 20 de minute pe scaun in spate.
A venit o clienta azi si m-a intrebat daca sunt bine, ca arat obosita. I-am spus ca da, ca am dormit prost, atat. Nu am mai intrat in detalii, nu are rost sa explic tot de fiecare data, oricum nimeni nu intelege cu adevarat pana nu trece prin asta.
Chitara e tot acolo unde am lasat-o acum vreo 2 luni. Imi promisesem ca anul asta o iau de la capat, luasem si lectii online, si acum se aduna praf pe ea in colt. Nu ca nu as vrea, doar ca seara cand copilul in sfarsit adoarme nu mai am nicio energie sa fac altceva decat sa ma uit in gol.
Aveam si o carte inceputa de anul trecut, mi-am zis ca anul asta citesc mai mult, ca tot vad pe toata lumea ca reuseste sa citeasca o carte pe luna sau ce-o fi. A mea e tot la aceeasi pagina de saptamani intregi, o tin pe noptiera ca sa ma uit la ea si sa ma simt vinovata cred, nu stiu nici eu de ce o mai tin acolo.
Nu stiu ce astept sa se schimbe. Poate doar sa treaca faza asta, ca mi s-a spus ca la un moment dat pielea se linisteste si nopti devin mai usoare… dar pana atunci tot asa merge, o zi dupa alta, cu ochii pe jumatate inchisi si magazinul deschis oricum.
Scuze de mesaj lung, aveam nevoie sa scriu undeva ce e in capul meu.