Aseara iar am stat treaza langa patut pana tarziu. Se scarpina prin somn, nu se trezea de tot dar geme si se rasuceste tot timpul. Am tras cu ochiul la ceas la un moment dat, era ora 3.
De cand s-a incalzit afara parca e mai rau. Pielea de la coate si din spatele genunchilor iar rosie, iar zgariata pe alocuri. Punem crema aia grasa recomandata de dermatolog dupa fiecare baie, dar pe caldura transpira repede si atunci se scarpina si mai tare.
Azi dimineata m-am trezit cu ochii umflati de nesomn si tot am deschis magazinul la ora obisnuita. Stau singura acolo toata ziua, nu am pe cineva sa ma schimbe cateva ore, asa ca nu prea am cum sa trag un pui de somn intre timp. Am servit clienti toata ziua cu capul in alta parte, cum sa zic, prezenta doar cu trupul.
Chitara sta de saptamani bune in colt. O iau uneori in brate doar sa o tin putin, nu mai am energie sa exersez nici macar 10 minute. Cartea de pe noptiera e tot la aceeasi pagina de la inceput, cred ca am recitit-o de cateva ori si tot nu retin nimic, asa de obosita eram cand am incercat.
Mama a zis zilele trecute, asa, in trecere:
“Poate creste ea din asta.”
Nu stiu daca ma linisteste sau ma enerveaza mai tare cand aud vorba asta. Cred ca ma enerveaza, pentru ca eu sunt cea care sta treaza noapte de noapte, nu ea, care macar doarme pe jumatate.
Traiesc de pe o noapte pe alta, cum sa spun. Ziua fac ce trebuie facut, magazinul, mancarea, spalatul hainelor ei numai cu detergent fara parfum, iar noaptea o pazesc sa nu se zgarie prea tare in somn. Intre astea doua nu mai ramane mare lucru pentru mine.
Nu mai stiu cum era sa dorm o noapte intreaga fara sa ma trezesc. Parca a trecut mult timp de atunci, desi stiu ca nu e chiar asa de mult.
Scuze de atata scris, aveam nevoie sa scriu undeva toate astea.