Azi la magazin i-am dat unei doamne rest gresit.
De 2 ori!
Pai a trebuit sa recalculez pe hartie ca nu mai am cap de nimic azi.
Noaptea trecuta m-am trezit de 4 ori.
De fiecare data acelasi lucru, copilul se scarpina in somn si plange incet.
Ii vad urmele pe obrajei si pe interiorul cotului, rosii si aspre la atingere.
Am pus crema iar, am incercat sa nu il trezesc de tot dar nu prea a mers.
Pe la ora 3 am stat pur si simplu langa patut, nu am mai incercat sa dorm.
M-am uitat la el cum se foieste si m-am gandit ca acum cateva luni dormea linistit toata noaptea.
Nu stiu, cum sa zic, de cand a inceput exact treaba asta.
Cred ca de la caldura de vara dar nici iarna nu a fost mai usor.
Azi dimineata am deschis magazinul cu ochii pe jumatate inchisi.
Un client a intrebat daca sunt bine, ca aratam ca un zombie.
Am zambit si am zis ca da, doar o noapte mai grea.
Nu i-am spus mai mult, nici nu stiu de ce as spune, nu e treaba lui oricum.
Chitara sta in colt de vreo 3 saptamani, nici nu m-am mai uitat la ea.
Mi-am promis anul asta ca citesc mai mult, am o carte inceputa tot de 3 saptamani pe noptiera si nu am trecut de pagina 40.
Nu ma plang ca nu am timp, stiu ca multi parinti sunt la fel.
Doar ca uneori simt ca ma golesc de tot.
La magazin sunt acolo cu trupul dar mintea e tot la copil, la crema, la ce sa mai incerc.
Sotul zice ca ar trebui sa ne impartim mai bine noptile.
El are program fix dimineata, eu pot sa deschid mai tarziu, asa ca tot eu raman treaza.
Nu e corect fata de el sa zic asta, stiu ca si el e obosit.
Dar in seara asta chiar nu am mai avut rabdare pt nimic.
M-am certat si cu vanzatoarea de la magazinul vecin pt o prostie, ceva cu un colet livrat gresit.
Acum imi pare rau ca am fost asa de aspra cu ea, nu era vina ei de fapt.
Nu mai stiu cate zile la rand am dormit sub 5 ore.
E ca o ceata continua, fac lucrurile pe pilot automat.
Copilul e bine altfel, mananca bine, e vesel ziua, doar noaptea e grea.
Poate ca asta ma tine, ca ziua il vad ca zambeste si uit putin de noapte.
Scuze de text lung, aveam nevoie sa scriu undeva, nu prea am cui sa ii spun toate astea acasa.