Noaptea trecuta iar nu am dormit aproape deloc.
Cel mic s-a trezit de vreo 4 ori, s-a scarpinat pana i-au sangerat putin bratele, l-am uns, l-am tinut in brate, a adormit, dupa 20 de minute iar de la capat.
Pe la ora 3 m-am asezat pe jos langa patut ca nu mai aveam putere sa stau in picioare.
Dimineata m-am dus la magazin ca de obicei. Eram asa de obosita incat am dat rest gresit unei doamne, a trebuit sa recalculez de 2 ori in fata ei. Mi-a fost rusine ingrozitor!
Stiu ca e un lucru mic, dar in ziua aia mi s-a parut urias.
Chitara e tot in cui de 2 saptamani. Ma uit la ea in fiecare seara si imi zic maine mai cant putin, dar nu se mai intampla niciodata.
Cartea de pe noptiera e tot la aceeasi pagina de cand am inceput-o. Parca s-a lipit semnul de carte de hartie, atat de mult a stat acolo.
Azi:
– am uitat sa mananc pana pe la 3
– am spalat vasele de aseara abia acum, seara
– am amanat iar sunatul la mama, a treia zi la rand
Vecina m-a intrebat ieri daca am slabit. I-am spus ca nu, doar ca nu mai dorm. A ras. Nu stiu de ce a fost amuzant pentru ea, mie nu mi s-a parut deloc.
Suntem abia la inceput cu toata treaba asta, stiu. Am incercat baie cu fulgi de ovaz, am schimbat detergentul de rufe, am dat crema dupa fiecare baie, dar noptile tot grele raman. Poate ca dureaza mai mult decat credeam eu la inceput.
Ma gandesc uneori ce as face daca as avea o noapte intreaga libera, o singura noapte, fara sa ma trezesc deloc. Probabil as dormi pana la pranz!
Azi a venit si un client la magazin si m-a intrebat de ce sunt asa de palida. I-am spus ca nu am dormit bine. A zis ca ar trebui sa merg la un control. Nu i-am raspuns nimic, doar am zambit si i-am dat restul, corect de data asta.
Nu stiu ce mai vreau sa spun. Cred ca aveam doar nevoie sa scriu asta undeva, ca nu mai incape in mine.