Azi noapte iar nu am dormit aproape deloc. Baietelul meu s-a tot scarpinat pe brate si pe gat toata noaptea, si la un moment dat am vazut ca pielea a inceput sa sangereze putin pe incheietura, chiar langa mana. M-am trezit de 3 ori sa-i pun crema, sa-i tin mainile ca sa nu se mai scarpine in somn, sa-l lipesc de mine si sa-i cant ceva incet ca sa adoarma la loc.
Dimineata m-am uitat in oglinda si aproape ca nu m-am recunoscut. Am deschis magazinul cu ochii pe jumatate inchisi, am dat rest gresit la o clienta si mi-a fost rusine, desi ea nu a zis nimic, doar m-a privit ciudat cateva secunde.
Suntem abia la inceput cu tot ce inseamna asta. Doctorul ne-a zis, cum sa zic, sa avem rabdare, ca nu se rezolva peste noapte, si stiu ca are dreptate, dar rabdarea mea e cam la capat acum. Simt ca tot ce fac, cremele, rutina, hainele alea de bumbac pe care le-am cumparat special, nu ajuta cat mi-as dori.
Pianul din colt e acoperit cu un prosop de cand am inceput sa il reiau. Il ating din cand in cand, putin, seara, inainte sa cad lata de oboseala. Cartea de pe noptiera e tot la aceeasi pagina de saptamani intregi, ma uit la ea si simt doar vinovatie, nu chef de citit.
Nu stiu, pur si simplu simteam nevoia sa scriu undeva ce am in cap acum, la ora asta. Nu am pe cine sa sun, iar maine tot trebuie sa deschid magazinul singura, sa zambesc la clienti, sa fac ca si cum noaptea asta nu a existat deloc.
Ma uit la el acum cum doarme, in sfarsit linistit, cu mana mea inca sub a lui, si imi vine sa plang de obosita ce sunt. Dar nu am voie sa incep, ca nu mai stiu daca ma opresc…
Scuze de mesajul lung, cred ca aveam nevoie sa il scriu undeva.