Azi am uitat sa deschid magazinul. Ma refer chiar am uitat, nu e vorba de intarziere de 10 minute. Am ajuns la ora 11 si inca aveam cheile in mana cand am realizat ca nu sunase alarma, ca de fapt uitasem sa o pun aseara.
Noaptea trecuta a fost din alea grele. Baiatul s-a trezit de 5 ori, de fiecare data plangea si se scarpina pe brate, pe spate, peste tot unde ajungea cu mana. L-am uns, l-am tinut, l-am legnat, si tot asa pana spre dimineata cand am adormit amandoi pe canapea in loc de pat.
Dimineata am deschis ochii si am vazut ceasul. Am sarit din pat, l-am dus repede la bunica, si am fugit la magazin fara sa mananc nimic. Cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca uitasem si telefonul acasa.
Nu stiu, parca de cateva luni traiesc intr-o ceata. Nu mai tin minte lucruri simple. Ieri am dat rest gresit unei cliente, azi am uitat sa deschid magazinul, saptamana trecuta am uitat sa scot din congelator ce trebuia pentru cina si am ajuns sa mancam paine cu branza la 9 seara.
Vioara sta in colt de aproape o luna. O privesc din cand in cand si imi spun ca maine incep iar, dar maine nu vine niciodata cand esti atat de obosit incat abia mai gandesti.
Aveam si o carte pe noptiera, mi-am zis anul asta chiar citesc ceva, dar am ramas la aceleasi pagini de saptamani. Adorm cu ea in mana, se lasa jos, si dimineata o gasesc pe jos langa pat.
Cel mai greu e ca nu se vede capat. Pielea lui se mai linisteste cateva zile si apoi iar. Eu tot astept sa vina o perioada mai buna in care sa dorm o noapte intreaga, dar parca…
Azi la magazin am stat toata ziua cu senzatia ca fac totul pe pilot automat. Am raspuns la clienti, am incasat, am aranjat rafturile, dar nu eram acolo cu adevarat. Eram inca acasa, cu el in brate, ascultandu-l cum plange in somn.
Nu mai stiu cum arata o zi normala. Nu mai stiu cum e sa te trezesti odihnit. Ma uit la oamenii de pe strada si ma intreb daca ei stiu cat de mult inseamna sa dormi 5 ore la rand fara sa te trezeasca nimeni.
Scuze de mesajul lung, ma rog, aveam nevoie sa scriu undeva toate astea.