Asear copilul s-a trezit de 4 ori. Eu mai putin, ca oricum n-am mai apucat sa adorm bine intre timp. Il doare pielea, se scarpina in somn, plange, il iau in brate, il pun la loc, si tot asa pana spre dimineata.
Azi am deschis magazinul la ora obisnuita. Am stat acolo toata ziua cu ochii pe jumatate inchisi. A venit o clienta si mi-a zis ceva, nu am inteles din prima, a trebuit sa repete. Rusinos. Mi-a spus ca par obosit, am zis ca da, nimic mai mult.
Nu mai stiu de cand tin minte o noapte intreaga de somn. Rand pe rand am renuntat la lucruri mici. Chitara sta in colt de vreo 3 saptamani, nici nu am mai deschis husa. Inainte, seara, mai puneam mana pe ea macar 10 minute. Acum nici atat. Imi placea mult sa cant, ma linistea, dar acum nu mai am energie nici pentru atat.
Voiam anul asta sa citesc mai mult. Am cumparat doua carti in ianuarie. Sunt tot pe noptiera, la aceeasi pagina de atunci. Am incercat de vreo 2 ori seara, dupa ce adoarme el, dar adorm eu primul, cu cartea pe piept.
Nu e vorba ca nu stiu ce sa fac pentru pielea lui. Stiu, mai mult sau mai putin, am incercat de toate. Vorbesc despre altceva acum. Despre cat de obosit poate fi un om cand nu se mai opreste niciodata.
Ziua e magazinul, seara e copilul, noaptea iar copilul, dimineata iar magazinul. Intre toate astea eu nu mai exist undeva la mijloc. Nici macar nu mai am timp sa fiu suparat cum trebuie, doar sunt obosit, tot timpul obosit.
Sotia mea e la fel, ne schimbam pe rand la el in camera, dar tot ne trezim amandoi oricum, e mic apartamentul, se aude tot. Dimineata ne uitam unul la altul fara sa mai zicem nimic, stim amandoi cum a fost noaptea.
Ma gandeam azi la magazin, intre doi clienti, ca poate ar trebui sa inchid mai devreme, doar ca sa dorm un pic. Dar nu prea se poate, sunt singur acolo, daca inchid mai devreme pierd exact orele bune.
Nu vreau sa sune a plangere fara rost, dar chiar asta e, o plangere. Nu am solutie, nu caut una acum. Doar voiam sa scriu undeva ca sunt obosit intr-un fel pe care nu il pot explica bine familiei, pentru ca ei vad doar ca sunt tacut sau nervos, nu vad restul.
Pielea lui pare putin mai buna fata de acum o luna, atat pot sa spun. Restul, eu, ramane cam la fel.