Pai nu stiu de unde sa incep, m-am gandit toata ziua cum sa pun in cuvinte ce simt acum si tot nu iese cum trebuie
Saptamana asta am primit inca o invitatie la nunta, a patra din anul asta, si stiu ca la varsta asta toata lumea se casatoreste sau se recasatoreste dar eu nu mai am energie sa ma bucur pentru nimeni, ma simt groaznic ca scriu asta dar asa e
Ma duc, imi cumpar ceva de imbracat, zambesc la poze, dansez putin la sfarsit cand toata lumea e deja obosita si vrea sa plece, si dupa aia ma intorc acasa si stau in masina in fata blocului vreo 20 de minute inainte sa urc, nu stiu de ce, doar stau acolo si nu am chef sa intru
In acelasi timp mai am si interviul de saptamana viitoare, schimb locul de munca dupa atatia ani acolo, si ar trebui sa ma pregatesc, sa recitesc CV-ul, sa ma gandesc ce raspund la intrebarile alea standard, dar ajung seara acasa si nu mai am putere sa deschid nici macar laptopul, il las inchis pe masa si ma uit la el de pe canapea
Pianul e de 3 saptamani inchis, nu l-am mai atins deloc, si asta ma doare cel mai mult pentru ca il reinvatasem special ca sa am ‘ceva doar al meu’, ceva care nu tine de job sau de familie sau de ce cred altii despre mine, si acum sta acolo si strange praf pe capac
Mama m-a sunat aseara si mi-a zis
“esti prea serioasa de cand ai inceput terapia asta, inainte erai mai vesela”
si nu am stiut ce sa raspund, poate am fost vesela pe dinafara si abia acum incep sa vad ce e pe dinauntru, nu stiu daca asta inseamna ca sunt mai proasta sau doar mai atenta la mine
Colega de la birou mi-a zis ca la varsta asta ar trebui sa am deja totul asezat, casa, cariera, poate copii, si eu doar am dat din cap pentru ca nu aveam chef sa explic ca eu abia acum incep sa inteleg ce simt de fapt, ca pana acum am tot facut ce trebuia fara sa ma opresc vreodata sa vad daca imi place
Nu stiu, poate ca la 40 de ani ar trebui sa am deja raspunsuri, dar eu am mai multe intrebari ca niciodata si sunt f obosita doar gandindu-ma la cate nunti mai am de dus pana la sfarsitul anului…