azi am fost la nunta unei colege mai vechi si toata ziua am zambit si am dansat si am spus felicitari cu toata gura, dar undeva in mine ceva nu se lega deloc, stateam la masa uitandu-ma la oamenii astia care par sa aiba totul asezat, casa, copii, planuri clare pentru urmatorii 10 ani, iar eu abia acum la varsta asta incerc sa invat cum sa nu mai fug de ce simt, o fosta colega m-a intrebat in gluma “tu cand faci pasul asta”, am zambit si am schimbat vorba repede, sotia mea zice ca macar am inceput sa vorbesc despre lucrurile astea in loc sa le tin inauntru cum faceam inainte, dar mie tot mi se pare ca am pornit prea tarziu fata de toata lumea din jur
vineri am interviu la ora 14 pentru un job intr-un domeniu complet nou, dupa atatia ani in acelasi loc, si de 2 zile nu fac altceva decat sa repet in cap ce o sa raspund cand o sa ma intrebe de ce vreau sa schimb acum, tocmai acum cand parca ar trebui sa fiu stabil nu sa iau totul de la capat, chitara sta in colt de ceva vreme, o luasem sa ma relaxeze seara dupa munca, acum ma uit la ea si simt doar vinovatie ca n-am mai atins-o, nu ca n-as avea timp fizic, mai degraba n-am mai avut energie sa invat ceva nou cat timp incerc sa invat altceva mult mai greu, sa nu mai fug de mine insumi
nu vreau sfaturi acum, stiu ca o sa treaca si vinerea asta si inca o nunta saptamana viitoare, doar am simtit ca trebuie sa scriu undeva toate astea inainte sa se adune si mai mult…