Azi noapte am dormit vreo 2 ore, poate nici atat.
M-am asezat pe podea langa patul lui, cu mana prin gratii, ca sa nu se mai scarpine in somn. Stiu ca suna ciudat dar asa reusesc sa il opresc inainte sa se trezeasca de tot.
E atopic de mic, dar acum, de cand a inceput toamna, s-a inrautatit mult. Pielea de pe coate si din spatele genunchilor e rosie si ingrosata, si noaptea e cel mai rau. Il doare, se scarpina in somn, se trezeste plangand, il calmez, adoarme, si dupa 20-30 de minute iar de la capat.
Am numarat o data, intr-o noapte s-a trezit de 6 ori. Dupa aia am incetat sa mai numar, nu ajuta la nimic sa stiu cifra exacta, doar ma enerveaza mai tare.
Dimineata deschid magazinul cu ochii pe jumatate inchisi. E un magazin mic, il tin singur, asa ca nu am pe cine sa trimit in locul meu daca nu pot. Clientii nu stiu nimic din toate astea, vin, cumpara, pleaca, eu zambesc cum pot. Uneori imi vine sa le spun, nu stiu de ce, poate doar ca sa spun cuiva cu voce tare.
Chitara sta in colt de ceva vreme. Imi propusesem anul asta sa reiau, macar un sfert de ora pe zi, dar seara cand il culc pe el nu mai am nimic in mine, ma uit in tavan pana adorm si eu, daca adorm.
Imi mai propusesem si sa citesc mai mult anul asta. Am o carte inceputa de 3 saptamani, acelasi semn de carte la pagina 40, nu s-a miscat de atunci.
Nu stiu, ma rog, nu e ca as vrea sfaturi acum, stiu mai mult sau mai putin ce as putea incerca si incerc cate ceva. E mai mult ca am nevoie sa scriu undeva ce e in capul meu, pt ca acasa nu prea am cui.
Sotia mea doarme in camera cealalta, facem ture, dar tot nu ajunge. Ma uit la el cand in sfarsit adoarme linistit, cu fata lipita de perna, si imi vine sa plang de obosit ce sunt, nu de trist, pur si simplu obosit, obosit de tot.
Asta a fost. Ma duc sa dorm o ora cat mai pot inainte sa deschid magazinul.