De vreo 2 saptamani am inceput sa merg la sedintele astea de pus ordine in cap, nu stiu nici eu exact ce ma asteptam dar simt ca vorbesc si vorbesc si la final tot la fel ma trezesc dimineata cu capul plin, nu se opreste nimic, trece de la job la nunti la chitara aia pe care am scos-o din cutie dupa multi ani si inapoi la job, de parca mintea mea nu vrea sa stea pe un singur lucru mai mult de o clipa.
pai cu jobul nu merg lucrurile deloc cum mi-am imaginat, trimit cv-uri, unele nici nu raspund, altele imi scriu dupa un timp ca pozitia s-a ocupat deja, si intre toate astea tot trebuie sa par ok la serviciu ca nimeni nu stie ca ma uit de altceva, fac fata buna, zambesc, raspund la mail-uri, dar seara cand ajung acasa parca nu mai am nimic de dat nimanui.
am luat chitara inapoi acum ceva vreme, voiam sa fac ceva doar pentru mine, fara sens, fara scop, doar sa imi mute gandul de la restul, si chiar a mers o vreme, dar acum ma prind ca stau cu ea in brate si degetele nu fac nimic, ma gandesc tot la interviul care nu a mai venit sau la mesajul care n-a mai venit, si o pun inapoi mai frustrata decat am luat-o.
intre astea mai am si nuntile, parca toata lumea s-a hotarat sa se casatoreasca anul asta, si eu ma bucur pentru ei, sincer, dar e ciudat sa stai la o masa plina de oameni fericiti si sa simti ca tu esti undeva langa, nu de tot acolo, faci fata voioasa, dansezi putin, spui felicitari din suflet si chiar asa e, dar ajungi acasa si simti o oboseala care nu are nicio legatura cu dansul.
nu stiu nici eu ce vreau sa scriu aici mai exact, poate doar sa las undeva ce nu pot sa spun la sedinte fara sa sune ca o plangere, pentru ca acolo tot imi vine sa zic ca e ok, ca ma descurc, cand de fapt nu prea…
zilele astea trec una dupa alta si eu tot nu simt nicio schimbare, doar o oboseala care s-a mutat din corp in cap.