Chitara a stat aseara pe canapea langa mine vreo ora si nu am cantat nici un acord.
Ma apucasem din nou de ea de 2 luni, dupa ani de pauza, ca sa am ceva care sa ma tina cu mintea in ‘prezent’, cum ziceau la sedinte.
Dar aseara doar am tinut-o in brate si m-am uitat la CV-ul deschis pe laptop langa mine.
Am interviu pe 7, pentru un post la care am trimis CV-ul prin martie si abia acum m-au chemat.
La 40 si ceva de ani simt ca fiecare interviu e si o intrebare daca mai sunt buna de ceva, nu doar daca sunt buna pentru postul respectiv.
Si tot weekendul asta mai e o nunta, a treia din vara asta, de cand tot zic ca nu mai am bani de cadouri si tot gasesc undeva de unde.
Ioana mi-a scris aseara “vii si tu sambata, nu?” si i-am raspuns ca da, desi nu am chef deloc sa zambesc la poze cand capul mi e in alta parte complet.
Nu stiu cum fac altii sa tina toate astea separat, interviu, nunta, chitara, fara sa se amestece intre ele in cap seara cand incerc sa adorm.
M-am trezit de 3 ori noaptea trecuta si de fiecare data gandul era tot la acelasi CV, la acelasi raspuns pe care nu l-am primit inca.
Mama ma intreaba de fiecare data cand vorbim de ce nu las munca acasa cand ma culc, de parca as putea pur si simplu sa decid asta si gata, s-a rezolvat.
Dimineata am pus din nou chitara pe suport, langa usa, ca sa o vad cand trec, poate asa imi aduc aminte ca exista si altceva in afara de interviul asta care imi tine capul ocupat de zile bune!
Prietenul meu de la chitara m-a intrebat cand ne mai vedem sa mai exersam impreuna si nu am stiut ce sa ii raspund, pentru ca nici eu nu stiu cand o sa am ‘capul liber’ pentru asta.
Si tot asa ajung la ora 23 fara sa fac nimic din ce voiam sa fac in ziua respectiva, doar ma invart in jurul aceleasi liste in cap.