Ieri am fost cu tata la policlinica si dupa ce am iesit am deschis magazinul la loc pentru restul zilei. Asa fac de fiecare data, nu ma pot opri sa calculez cat am pierdut cat am stat plecat.
Seara, cand termin de aranjat marfa si de raspuns la mesaje, incerc sa iau chitara. Mi-am propus sa exersez linistit un pasaj, dar il repet pana imi ies degetele si pana nu mai aud cum suna bine. Nu stiu de ce nu pot sa las lucrurile asa cum sunt, trebuie mereu sa fie mai mult decat am facut inainte.
Mama zice ca ar trebui sa ma odihnesc mai mult, dar cand ma gandesc la o pauza, imediat imi vine in minte tot ce ar trebui sa fac in locul ei. Nu am gasit inca un fel de pauza care sa nu se transforme tot intr-o alta treaba.