Nu stiu bine cum sa spun asta dar azi dimineata la birou mi-au tremurat mainile cand am luat cana de cafea si tot am varsat o parte pe birou, nu era prima data dar azi a fost mai rau ca de obicei, colega de langa mine s-a prefacut ca nu vede, bine ca nu a intrebat nimic…
De cand astept raspunsul de la al doilea interviu au trecut deja 9 zile si in fiecare dimineata ma trezesc cu acelasi gand inainte sa deschid bine ochii, verific mailul, apoi telefonul, apoi iar mailul, desi stiu ca nu are niciun rost, nimeni nu scrie la ora aia
Weekendul asta mai e o nunta, a treia de cand am inceput toata povestea asta cu interviurile, si sincer nu mai am chef sa fiu ‘vesela’ la mesele alea si sa raspund de fiecare data la ‘ce mai faci, ce mai e nou’, ca nu s-a schimbat nimic fata de nunta trecuta
Chitara e tot acolo unde am lasat-o ultima data, pe canapea, nu am mai luat-o in brate de cand am scris aici ultima data, ma uit la ea si imi aduce aminte ca aveam alte planuri pentru luna asta, nu doar sa astept un mail care nu vine
Azi nici nu am mai mancat de pranz, mi-am dat seama abia spre seara cand am simtit capul greu, si tot ce am gasit prin sertar a fost un pachet de biscuiti vechi, nu e prima data cand se intampla asta in ultima vreme
Ma gandeam sa fac o pauza de la verificatul telefonului dar e mai greu decat suna, mana se duce singura spre el mai ales seara cand vin toate gandurile odata, job-ul, nunta, parintii care intreaba si ei cum merge cautarea, si nu mai am energie sa le explic inca o data ca nu e nicio veste
Nu stiu ce am vrut sa scriu aici mai exact, doar ca azi a fost o zi in care corpul meu a aratat mai clar decat capul meu ca ceva nu e bine, nici mancarea, nici somnul, nici mana care tremura nu sunt semne pe care sa le ignor la nesfarsit, si nu am cui sa ii spun asta fara sa para ca ma plang degeaba