Sambata am inchis magazinul mai devreme, mi-am zis ca de data asta chiar o sa stau pe canapea si n-o sa fac nimic. Am luat chitara in brate doar sa o pun inapoi la loc, mi-am zis nu, azi nu, azi doar stau linistit.
Dupa un timp m-am trezit in debara, la rafturile din spate, cu cutiile de marfa deschise, faceam loc pentru stocul nou de care imi scrisese furnizorul. N-am decis asta cu mintea, pur si simplu m-am ridicat de pe canapea si m-am pomenit acolo cu mainile pline de praf.
– cutii mutate dintr-un colt in altul
– etichete rescrise ca sa le gasesc mai usor
– un sertar pe care il tot evitam de saptamani
Mama ma astepta sa o sun despre urmatoarea vizita, iar eu eram cu capul la aranjat rafturi, nu la ea. Am sunat-o abia dupa ce am terminat, cand deja nu mai aveam chef de nimic, nici sa vorbesc.
Seara m-am asezat pe canapea, in fine, dar nu ca sa ma odihnesc, ci pentru ca nu mai puteam sta in picioare. Nu stiu de ce de fiecare data cand incerc sa nu fac nimic, gasesc ceva de facut mai intai, ma, si abia dupa aia ma opresc, cand deja sunt stors.