Azi la amiaza am inchis usa 10 minute si am pus semnul ‘revin imediat’ doar ca sa stau pe banca din fata magazinului, fara telefon, fara nimic in mana.
Nu am rezistat nici 3 minute ca am inceput sa calculez in minte cate cutii mai am de la ultima comanda si daca ajung pana saptamana viitoare. Pe urma mi-am amintit ca nu am trimis inca factura de la luna trecuta si mi s-a facut rau de nerabdare, parca ma mananca pe interior.
La un moment dat a venit un domn si a batut in usa desi semnul era pus, si m-am ridicat imediat, fara sa ma gandesc, ca un resort. Nici nu am vrut sa vand ceva, pur si simplu nu am stiut sa spun nu!
Cand m-am asezat la loc pe banca deja trecusera cele 10 minute si inca stateam cu mintea la factura aia. Nu m-am odihnit nici o secunda, m-am prefacut doar ca stau.
Parintii au consultatie saptamana asta si deja simt cum imi aranjez capul sa fiu si acolo si la magazin in acelasi timp, desi fizic nu pot fi decat intr-un loc. Chitara a ramas cu cutia inchisa de alaltaieri, nici nu am mai deschis-o.
Nici acum, cand scriu, nu stiu sigur daca m-am oprit cu adevarat sau doar am schimbat locul de unde ma ingrijorez…