Azi am adus acasa o lampa de birou, second hand, de la o doamna de prin cartier. Mi-a placut cum arata, avea un abajur verde inchis si un fir lung, exact ce imi trebuia langa fotoliu.
Toata ziua am stat in picioare la tura si pana seara imi simt gambele ca de plumb, dar de data asta m-am gandit ca macar acasa o sa am un colt frumos unde sa citesc ceva, sa fac liniste in cap dupa atata zgomot.
Am pus lampa pe noptiera, am aprins-o, si am stat asa, cu ea aprinsa, fara sa deschid nimic. Nici cartea, nici caietele alea pentru examen care ma bantuie de cateva saptamani.
Ma uitam doar la lumina aia calda de pe perete si simteam ca asta imi era de ajuns pentru seara asta, sa stau, sa nu fac nimic, sa nu ma mai zoreasca nimeni cu nimic macar cateva minute.
Sotul a zis ca semanam cu o reclama, cum stateam acolo nemiscata, cu privirea in gol. Poate are dreptate, dar nu m-am simtit prost, ma simteam doar obosita in felul bun, daca exista asa ceva.
Doamne, cat de bine mi-a picat lampa aia! Examenul e tot mai aproape si eu tot amana, dar in seara asta n-am avut chef sa ma cert cu mine pe tema asta. Am lasat-o aprinsa pana tarziu, mult dupa ce toata lumea s-a culcat.