S-a trezit iar la ora 3 noaptea.
Plângea încet, se scărpina la coate, nu voia lumină aprinsă deloc.
Am luat-o în brațe, am dus-o în bucătărie, am pus ceainicul pe foc.
Îi pun cremă pe brațe de 3 ori pe zi, dimineața, la prânz și înainte de culcare.
Diseară parcă a durut-o mai tare ca de obicei, nu știu exact de ce.
Stăteam acolo cu puiul meu în brațe și mă uitam pe geam.
Strada era goală, doar un câine lătra undeva departe.
Se simte că vine toamna, e mult mai frig noaptea acum ca acum 2 săptămâni.
Mi-am zis că mâine tot eu deschid magazinul, ca de obicei.
Cartea de pe masă e tot acolo, cu semnul de carte în același loc de vreo 2 săptămâni.
N-am mai încercat s-o deschid nici azi noapte, nu mai am cap pentru asta.
Dimineață am deschis magazinul cu 20 de minute mai târziu ca de obicei.
O clientă m-a întrebat dacă sunt bine, că arăt obosită.
I-am zis că da, doar o noapte mai grea, nimic nou pe aici.
Chitara stă tot în colț, neatinsă de vreo câteva zile bune.
Îmi tot zic că azi seară o iau în mână, măcar 5 minute, dar ajung să adorm înaintea ei!
Anul ăsta voiam să citesc mai mult, așa mi-am zis prin ianuarie.
Acum citesc etichete la marfă și rețete pentru cremă de față, atât.
Ea doarme acum liniștită, măcar pentru moment.
Eu beau cafeaua asta rece și mă uit la ceainicul gol de pe masă.