Azi am adormit la tejghea in magazin.
Un client a trebuit sa bata de 2 ori in geam ca sa ma trezeasca.
Mi-a fost asa de rusine ca n-am stiut ce sa zic, am mormait ceva si omul a plecat fara sa zica nimic.
De vreo 3 saptamani ma trezesc noaptea pe la ora 2, uneori chiar de 2 ori, si dupa aia nu mai adorm.
Copilul se scarpina si plange, eu stau pe marginea patului si nu mai gandesc la nimic, doar asteptam sa se linisteasca.
Dimineata ma duc la magazin ca un robot. Deschid, aranjez rafturile, ii zic bineata primului client, dar in cap am ceata.
Ziceam sa mai iau ukuleua in mana din cand in cand, sa exersez macar 10 minute pe zi, dar de o saptamana nici nu m-am mai apropiat de ea. Sta in colt, cu husa pe ea.
Si cartea de pe noptiera tot aia, n-am mai deschis-o de mult.
Nu ma plang ca nu fac nimic, fac tot ce trebuie, dar simt ca fac totul pe jumatate, cum sa zic, ca un fundal care merge de la sine.
Azi cand m-a trezit clientul ala, o secunda n-am stiut nici unde ma aflu.
Scuze de text lung, aveam nevoie sa scriu undeva asta.