azi am dat peste un scaun de bucatarie la piata de vechituri, din ala inalt cu picioare de lemn, exact cat sa pot sta jos cand ma dor picioarele de la cat stau in picioare toata ziua la munca, l-am adus acasa plin de praf si l-am spalat bine, acum sta langa soba si parca era facut pentru coltul ala de mult
m-am asezat pe el sa mai rasfoiesc din caietul pentru examen dar dupa cateva pagini am adormit cu pixul in mana, de parca as fi vrut doar o scuza sa nu mai citesc
m-am trezit cand cea mica a inceput iar sa se scarpine prin somn si am ramas asa pe scaunul ala nou-vechi pana s-a linistit din nou
acum beau o cafea rece si ma uit la scaunul asta ca la o victorie mica din ziua de azi, desi nici eu nu stiu exact de ce mi se pare atat de important!