Vine iar dimineata la usa magazinului, aceeasi pisica, nu stiu de unde a aparut prima data dar acum parca stie orarul mai bine ca mine.
Stau putin pe trepte inainte sa descui, nu fac nimic, doar ma uit la ea cum asteapta, si e singurul moment din zi cand nu ma grabesc nicaieri.
Acasa cu copilul noptile sunt tot grele, se trezeste, plange, se scarpina, eu ma trezesc si eu, dupa aia nu mai adorm usor, ma uit in tavan si incerc sa nu ma gandesc la nimic.
Dimineata ajung la magazin rupt de obosit dar pisica aia e acolo, nu cere mult, ii dau putin lapte, ea mananca, eu beau cafeaua, nu vorbim dar parca ne intelegem.
Clientii de dimineata sunt putini oricum, asa ca stau mai mult cu ceasca in mana decat cu ceva de facut.
Ukulelea sta de ceva vreme pe raft, nici n-o mai ating, cartea de pe noptiera la fel, am zis ca anul asta citesc mai mult dar…
Oricum.
Azi a venit iar, m-am asezat langa ea putin mai mult ca de obicei, nici nu stiu de ce, poate doar aveam nevoie sa stau linistit undeva.