Scriu de vreo 3 saptamani in acelasi caiet, inainte sa adorm, si impart pagina in doua: pe o parte ce s-a intamplat cu adevarat, pe cealalta ce doar mi-am inchipuit ca ar putea merge rau. La inceput mi se parea o prostie, dar dupa cursuri si dupa tura de la job tot reluam in minte conversatii obisnuite, de parca as fi gresit ceva, desi nimeni nu zisese nimic.
Prima seara am scris doar 3 randuri pe partea reala si aproape o pagina intreaga pe partea imaginata. Asta chiar m-a lovit putin!
Nu fac asta in fiecare seara, sunt nopti cand las caietul inchis, uneori si 4-5 zile la rand, si imi dau seama dupa aia ca nelinistea s-a adunat iar fara sa o scriu nicaieri…
Intre timp tot sortez cartile pentru mutare, am scos vreo 2 cutii pe care stiu sigur ca nu le mai deschid, dar tot amin sa le dau cuiva.
Nu stiu daca schimba ceva pe termen lung, dar in seara in care scriu chiar vad negru pe alb ca partea reala e aproape mereu mai mica decat cea imaginata.